Margaret Chan, directorul Organizaţiei Mondiale a Sănăţii
Cancerul este o enormă - şi tot mai mare - problemă globală de sănătate publică. Iar din cele 7,6 milioane de decese cauzate anu-al de cancer, 4,8 milioane se înregistrează în lumea ţărilor în dezvoltare. O boală, despre care se considera odinioară că afectează mai mult ţările bogate, aşază acum majoritatea poverii pe populaţiile sărace şi dezavantajate.
În unele ţări africane, mai puţin de 15% din pacienţi supravieţuiesc o perioadă de cinci ani după ce au fost diagnosticaţi cu cancer de col şi mamar - boli în mare măsură curabile în alte părţi ale lumii. Statistica e şocantă, cu implicaţii imense pentru suferinţa umană, pentru sistemele (şi bugetele) de sănătate, dar şi pentru efortul internaţional de reducere a sărăciei. Aşa că statistica ar trebui privită ca un apel la acţiune.
Accentuarea impactului pe care cancerul îl are asupra săracilor are la bază factori precum creşterea demografică, îmbătrânirea populaţiei, răspândirea stilului nesănătos de viaţă (inclusiv a consumului de tutun) şi lipsa unui control al infecţiilor asociate cancerului. Deşi multe cancere evoluează lent, schimbările stilului de viaţă au loc cu o viteză şi o profunzime uluitoare. Aceste tendinţe sunt greu reversibile.
În lipsa unor acţiuni, numărul anual al deceselor cauzate de cancer este estimat să crească în ţările în dezvoltare la 5,9 milioane în anul 2015 şi 9,1 milioane în 2030. Chiar dacă numărul deceselor va creşte mai puţin dramatic în ţările bogate, se estimează că în următorii 20 de ani el va spori totuşi cu un procent imens, de 40%.
Peste tot în ţările în curs de dezvoltare, sistemele de sănătate sunt în majoritatea lor concepute să facă faţă unor episoade de boli infecţioase. Le lipsesc însă fondurile, dotările şi personalul calificat pentru a putea oferi îngrijirea de bază pacienţilor care suferă de cancer. 30 de ţări, jumătate dintre ele din Africa, nu au nici măcar un singur aparat de radioterapie. De asemenea, aceste ţări nu au cu certitudine nici resursele financiare, centrele, dotările, tehnologia, infrastructura, personalul sau pregătirea pentru a face faţă tratamentelor de lungă durată ale cancerului.
În plus, capacitatea de prevenire şi informare publică sau sistemele de diagnoză şi tratament timpurii, indiferent că e vorba de detectarea în stadii primare, chirurgie, radioterapie sau chimioterapie, sunt reduse. În mare parte din Africa, asemenea tratamente sunt în general rezervate pentru cei suficient de bogaţi încât să-şi permită tratamentul specializat în străinătate.
Implicaţiile tratamentului de lungă durată al unor boli precum cancerul sunt pur şi simplu copleşitoare. Guvernele şi familiile plătesc şi o enormă factură economică, pentru că vieţile a milioane de oameni care ar fi putut avea o contribuţie productivă în familiile şi comunităţile lor sunt curmate prematur.
Tragedia reală este, desigur, că mulţi dintre aceşti pacienţi nici nu ar trebui să moară. Ştim că aproximativ o treime din cancere ar putea fi prevenite. Această pondere ar putea să crească dacă s-ar pune mai mult accent pe identificarea altor factori de mediu şi stil de viaţă care cresc riscul de cancer. În plus, un diagnostic nu mai trebuie să fie o condamnare la moarte, pentru că o treime din cancere pot fi vindecate dacă sunt detectate din timp şi tratate corespunzător.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) şi Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (AIEA) cooperează strâns pentru îmbunătăţirea controlului cancerului în statele în dezvoltare. Activitatea AIEA constă în dezvoltarea capacităţii naţionale în domeniul radiologiei. Dar tehnologia e inutilă fără personalul bine plătit şi motivat care să o folosească. Tocmai de aceea, ambele organizaţii dezvoltă reţele de pregătire şi mentorat, precum şi parteneriate publice private inovatoare. Pornind de la o abordare cuprinzătoare a sănătăţii publice, este de asemenea esenţial să consolidăm sistemele de îngrijire şi tratament primar, pentru a îmbunătăţi detectarea în stadii incipiente, diagnosticul şi tratamentul din timp, precum şi îngrijirea paliativă.
Măsurile preventive, cum ar fi iniţiativele de sănătate publică de reducere a fumatului, pot fi remarcabil de eficiente. Vaccinurile împotriva hepatitei B şi virusului papiloma uman pot, dacă sunt oferite la preţuri accesibile, să contribuie semnificativ la prevenirea cancerului de ficat şi de col uterin. La Agenţia Internaţio-nală pentru Cercetare Oncologică, agenţia specializată a OMS, continuă cercetarea cauzelor cancerului, pentru a putea oferi fundamentele ştiinţifice necesare reducerii poverii mondiale a cancerului.
Observăm rezultate promiţătoare în ţări individuale, dar eforturile noastre sunt doar o picătură într-un ocean. Pentru a reacţiona la epidemia de cancer, avem nevoie - nici mai mult, nici mai puţin - de o acţiune globală concertată, similară cu mobilizarea de succes împotriva HIV/SIDA.
Cancerul ar trebui recunoscut ca parte vitală a agendei globale de sănătate. Liderii mondiali ar trebui să fie conştientizaţi în legătură cu dimensiunea crizei cancerului cu care se confruntă statele în dezvoltare. Avem nevoie de o acţiune sistematică la cel mai înalt nivel pentru a reduce acest decalaj mortal al ratelor de supravieţuire, înregistrat acum între ţările bogate şi cele sărace, ajutând astfel la salvarea a milioane de vieţi. Obiectivul trebuie să fie acela de a promova un control eficient al cancerului, o componentă integrată în sistemele naţionale de sănătate din toate statele în curs de dezvoltare.
Reuniunea la vârf a Adunării Generale a ONU din septembrie, de-dicată bolilor netransmisibile, oferă ocazia de a îndrepta atenţia lumii asupra cancerului din ţările în dezvoltare. Haideţi să facem din controlul cancerului una dintre ştirile pozitive ale anului 2011.
Sursa: RomaniaLibera.ro