Incepând cu al doilea interglacial, dar mai ales in timpul celei de-a treia glaciaţii, isi făcusera deja apariţia adevăraţii oameni, cunoscuţi sub numele de oameni primitivi (omieni), care aparţin speciei Homo primigenius. Ei se mai cunosc sub numele de oameni de Nean derthal , pentru că urmele lor s-au găsit pentru prima dată in anul 1856, in valea Neanderthal din Germania. Urme ale omului primitiv s-au găsit apoi in numeroase alte locaţii din toate părţile lumii vechi, fapt care denotă că acesta era foarte răspândit.YAYYYYYYYYYIIIIIIIIOOPP
Neanderthalienii erau mai mici de statură decât oamenii actuali, in schimb aveau un schelet şi o musculatură puternică. Infaţisarea lor se apropia de a maimuţelor, căci aveau fruntea tesită şi torusul supraorbitelor bine dezvoltat.
Mandibula era aproape lipsita de eminenţă mentoniera. Curburile coloanei vertebrale erau slab pronumţate si gamba piciorului foarte scurta in comparatie cu coapsa. Membrele inferioare nu se puteau indrepta complet din genunchi, ceea ce dovedeste ca neanderthalienii se miscau cu oarecare greutate. Capacitatea craniana era relativ bine dezvoltata (aprox. 1 400 cm3), dar creierul si in special lobii frontali erau slab dezvoltati. Aceasta denota ca vorbirea articulata a lor era slab dezvoltata si ca ei isi exprimau gândurile si sentimentele mai mult prin gesturi si sunete nearticulate.
Trăind intr-un regim de climă rece, omul de Neanderthal ducea o viaţă de troglodit, adică işi căuta adăpost sub pereţii abrupţi ai stâncilor sau in peşteri. Se hrănea mai mult cu carnea animalelor gen. mamut, urs-de-pestera pe care le vâna, iar pielea lor o folosea ca imbrăcărninte.
In lupta cu natura, neanderthalienii au ajuns la o oarecare diviziune a muncii. Vânatul era indeletnicirea bărbaţilor, pe când strângerea fructelor, a rădăcinilor comestibile etc. era lasată pe seama femeilor. Uneltele erau confecţionate de bărbaţii mai bătrâni, cu experienţa in această direcţie. Ca urmare. relaţiile sociale devin din ce in ce mai dezvoltate, fapt care a determinat si dezvoltarea graiului articulat. Cu ajutorul graiului articulat, oa menii au putut sa comunice mai usor intre ei, să faca schimb de idei si să-si organizeze mai bine munca in comun. Constiinţa umană se ridică la un nivel mai inalt. 0 dată cu aceasta se ajunge la oamenii de tip contemporan, care aparţin speciei Homo sapiens fosilis.
O parte din oamenii de Neanderthal aveau, probabil, parul roscat si tenul foarte deschis la culoare, semanand cu contemporanii nostri de origine celta, potrivit unui studiu bazat pe analize ADN publicat in revista Science si preluat de AFP. Analizele, primele de acest tip, au fost realizate pe fosile de oameni de Neanderthal descoperite la El Sidron, nordul Spaniei, si Monti Lessini, Italia. Analiza ADN-ul a indicat faptul ca aceste persoane erau purtatoare ale unei mutatii genetice, MC1R, care codeaza o proteina responsabila cu producerea melaninei, substanta care decide culoarea pielii si care protejeaza tegumentul de razele solare. La oamenii din zilele noastre, mai ales la cei cu ascendenta europeana, gena MC1R este cea care da parului culoarea rosie si pielii culoarea alba, afectand activitatea acestei proteine. Mutatia descoperita in genele oamenilor de Neanderthal este diferita de cea cunoscuta la oamenii actuali, dar cercetatorii au obtinut un rezultat similar dupa ce au cultivat in laborator celulele prelevate de la fosile. Desi experimentele nu pot fi considerate concludente, cercetatorii nu dispun de alte informatii despre aspectul oamenilor de Neanderthal, pentru ca nu s-a conservat nici un fragment de piele sau par, spun cercetatorii de la Institutul Max Planck din Leipzig, Germania. Potrivit cercetatorilor, persoanele roscate au fost, fara indoiala, minoritare printre neanderthalieni, sub 1% din populatie, dar au fost prezente in toate partile unde au trait acesti hominizi. Oamenii de Neanderthal au trait in Europa, Orientul Apropiat, Asia occidentala si chiar Siberia meridionala, dupa o descoperire recenta. Nu se stie inca de ce aceasta specie a disparut de pe Pamant, in urma cu aproximativ 30.000 de ani, dar se banuieste ca schimbarile climatice si evolutia la omul modern au contribuit la aceasta disparitie. Recent, o echipa de cercetatori francezi a descoperit, in urma unor analize genetice, ca omul de Neanderthal nu este stramosul omului modern, ci un var indepartat care s-a stins fara a avea urmasi.
Analiza secvenţelor ADN ale mai multor fosile de neanderthalieni a demonstrat că în cadrul speciei au existat importante variaţii genetice. Oamenii de Neanderthal sunt priviţi în general ca făcând parte dintr-o unică specie de oameni ai peşterilor, însă cercetătorii francezi au stabilit că au existat trei sau chiar patru subcategorii de neanderthalieni. După ce au analizat secvenţele de ADN prelevate din 12 fosile de neanderthalieni, cercetătorii francezi au concluzionat că specia poate fi împărţită în trei sau chiar în patru grupuri genetice distincte. Astfel, oamenii de ştiinţă vorbesc acum despre un subgrup de neanderthalieni din vestul Europei, despre unul din sudul bătrânului continent, din zona Mării Mediterana, de unul asociat estului Europei şi Orientului Mijlociu, precum şi chiar de unul localizat în vestul Asiei. Neanderthalienii sunt o specie hominidă care a trăit cu între 130.000 şi 30.000 de ani în urmă. Au coexistat cu oamenii o perioadă scurtă şi e posibil chiar să se fi înmulţit cu aceştia. Oamenii de ştiinţă nu au stabilit exact cauza dispariţiei neanderthalienilor, însă lupta pentru supravieţuire dusă cu oamenii şi schimbările de mediu sunt două dintre ipotezele luate în calcul. “Deoarece neanderthalienii au locuit pe un teritoriu foarte vast, iar evoluţia lor s-a desfăşurat pe o perioadă îndelungată, ne-am întrebat dacă a fost vorba despre o singură populaţie sau dacă aceasta a fost împărţită în mai multe subcategorii”, a declarat paleoantropologul Silvana Condemi de la Universitatea Mediteraneană din Marsilia, coordonatoarea studiului. “Alte studii s-au axat pe diferenţele dintre oamenii moderni şi neanderthalieni. Pentru prima dată, noi ne-am concentrat pe diversitatea din interiorul acestui grup”, a mai adăugat cercetătoarea. Ea a recunoscut totuşi că cele trei sau chiar patru grupuri identificate sunt bazate pe o cantitate redusă de informaţii, din moment ce în studiu au fost folosite doar secvenţele genetice prelevate de la 12 exemplare de neanderthalieni. Cu împărţirea neanderthalienilor în subgrupuri nu este de acord nici paleoantropologul Alan Mann de la Universitatea Princeton, care atrage atenţia că nu au fost încă studiate secvenţele ADN ale neanderthalienilor din Africa şi din sud-estul Asiei. “Studiul francezilor este extrem de interesant, însă concluziile trase sunt premature”, a subliniat cercetătorul.
Poate ca nu exista specie de oameni mai indelung analizata, contestata si compatimita decat cea a oamenilor de Neanderthal. Inca de la descoperirea primului schelet din Engis, Belgia, in 1829, si apoi al celebrului craniu din Valea Neander din Germania in 1856, misteriosul hominid a trecut prin toate clasificarile pe care le poate nascoci mintea oamenilor de stiinta. Numai daca ne referim la prima fosila analizata, cea din Germania, care a fost considerata, rand pe rand, ca apartinand unei maimute necunoscute, unui colonist roman, unui cazac ucrainean ratacit sau chiar unui miner suferind de o necunoscuta boala a craniului, ne putem face o idee asupra surprizei pe care a produs-o aceasta prima ramasita umana descoperita vreodata, alta decat cea a speciei noastre. In fond, lumea se afla in plina era victoriana. Sa spui, chiar inainte ca Darwin sa isi scrie spectaculoasa teorie a evolutiei, ca omul evoluase din maimuta si ca existasera specii umane diferite de a noastra, ei bine… asta era mai mult decat o blasfemie.Neanderthal a devenit apoi cea mai apropiata ruda a omului pe scara evolutiei si a ramas asa pana in anul 1997, an in care, tot oamenii de stiinta germani anuntau o informatie de-a dreptul revolutionara. In Europa, se dezvoltase total independent o specie umana complet diferita de a noastra. O specie care nu numai ca a rivalizat cu primii oameni moderni, dar a si dezvoltat o cultura paralela, asemanatoare cu a noastra…Reconstituirile realizate pe baza celor aproape 500 de ramasite descoperite in Europa si Orientul Mijlociu ne ilustreaza un Om de Neanderthal extrem de puternic si de robust. Un individ cu o conformatie a corpului pe care o inalnim doar la culturisti. De asemenea, in ciuda unei medii de inaltime relativ reduse ( 1,68 centimetri), membrele inferioare ale neanderthalienilor erau comparabile cu cele ale alergatorilor de maraton. Toate acestea descriu un individ perfect adaptat teribilelor ierni glaciare si luptelor pentru supravietuire cu uriasii reprezentanti ai Megafaunei. In fond, in istoria sa de aproape 300.000 de ani, Omul de Neanderthal a infruntat cel putin trei glaciatiuni fara a fi fost pus in fata unei extinctii.Numeroasele urme de rani care se regasesc la fosilele sale ne relateaza o poveste crunta a luptei pentru supravietuire. Inarmat cu sulite lungi si greoaie, imposibil de aruncat catre vanat, Omul de Neanderthal infrunta deseori, in lupte a caror ferocitate doar ne-o putem imagina, teribilii mamuti, ursii de pestera si megapradatorii preistorici. Urmele pe care le gasim in vetrele si pesterile sale ne spun ca stia cum sa iasa invingator. Nu stim sigur daca acesti hominizi retrasi in padurile nesfarsite ale Europei preistorice puteau comunica intr-un limbaj articulat. Cu toate acestea, pare improbabil ca o specie care transmitea din generatie in generatia arta slefuirii uneltelor, a confectionarii hainelor, magia aprinderii focului, dar si a practicilor funerare, sa nu poate comunica decat prin sunete guturale. O alta dilema stiintifica este si cea a capacitatii acestora de a-si confectiona vestminte din blanuri, dilema pe care o aveau oamenii de stiinta din urma cu doar cateva decenii. Si asta in ciuda faptului ca se stia cu certitudine ca neanderthalienii prelucrau blanurile si, mai mult, era evident ca un hominid gol nu ar fi fost capabil sa supravietuiasca temperaturilor extreme din erele glaciare. Si totusi, in lumea stapanita de sute de mii de ani de Omul de Neanderthal, un factor inca necunoscut duce la extinctia relativ brusca a acestuia. S-a spus ca ultima era glaciara ar fi cea vinovata de disparitia sa, uitandu-se probabil de lunga istorie a existentei neanderthaliene in timpul ultimelor glaciatiuni. S-a spus ca incapacitatea sa de adaptare i-a fost fatala, si asta in conditiile in care el, Omul de Neanderthal, era perfect adaptat timpurilor si mediului acelor epoci. Dovezile fosile recente ne spun, insa, o poveste cutremuratoare. Nici frigul si nici presupusa sa lipsa de adaptabilitate nu reprezinta factorii cheie ai disparitiei sale. Odata cu venirea omului modern in Eurasia incepea, practic, primul mare genocid din istoria umanitatii.
Legături externe[]
- ro
Art-zone.ro
- ro
iPedia.ro